Problema răului, din perspectiva unui supererou: Dacă Dumnezeu este atotputernic (poate face orice) și benevolent (bun, ajutător), atunci de ce permite apariția atâtor dezastre naturale, boli și molimi? Dacă un om, un supererou, ar permite să se întâmple aceste lucruri fără să intervină, am mai spune despre acesta că este „bun” sau chiar „perfect”?
Obiecție: Unul dintre cele mai comune răspunsuri la această problemă sună cam așa:
Dacă Dumnezeu este perfect și mult superior înțelegerii noastre, atunci nu îl putem judeca folosind standardele morale ale oamenilor. De exemplu, un copil poate crede că părinții sunt răi atunci când îi interzic să mai mănânce o bomboană, dar copilul nu înțelege încă efectele zahărului asupra sănătății.
Răspuns la obiecție: Dacă acceptăm orice decizie a lui Dumnezeu, oricât de crudă ar părea pentru noi, atunci cuvinte precum „bun”, „drept”, „benevolent” sau „perfect” își pierd sensul. Putem spune, desigur, că Dumnezeu este mai presus de înțelegerea noastră. Dar în acest caz nu mai avem motive raționale clare pentru a-l descrie ca fiind perfect. Problema este că Dumnezeu nu ne ia doar „bomboanele”. În lume există și suferințe extreme care par greu de justificat. De exemplu: ce rol ar avea, într-un plan divin, un cutremur care ucide mii de oameni?
- „Prețul” liberului arbitru: Merită să existe atât de multă suferință în lume doar pentru ca oamenii să fie liberi să aleagă — și, implicit, liberi să greșească? Ar fi fost mai bine dacă Dumnezeu ne-ar fi creat ca niște „roboței buni”, incapabili să se rănească unii pe alții?
Bonus: Oamenii au provocat extincția multor specii de animale. Iar dintre cele care încă există, foarte multe suferă din cauza poluării, cruzimii sau distrugerii habitatelor. Este libertatea oamenilor suficient de valoroasă pentru a justifica suferința a miliarde de alte ființe nevinovate?
- Dezvoltarea caracterului: Uneori se spune că „ceea ce nu te ucide te face mai puternic”. Permite Dumnezeu suferința pentru a ne ajuta să ne dezvoltăm caracterul? Dar există și suferințe care par complet inutile…
De exemplu, este foarte greu de înțeles ce scop ar avea suferința copiilor care mor din cauza unor boli grave precum leucemia. Acești copii sunt nevinovați și, adesea, nu trăiesc suficient de mult pentru a „învăța” ceva din acea suferință. Dacă supereroul nostru imaginar ar avea puterea să oprească această suferință, ar rămâne indiferent? Și, mai important: câți dintre noi ar fi atât de insensibili încât să nu ajute?