„Dumnezeul Golurilor”: Să presupunem că oamenii ajung la o înțelegere mult mai bună a Universului, explicând cauzele care au dus la Big Bang, elucidând toate fenomenele naturii și cunoscând în profunzime modurile în care funcționează mințile noastre. În acest caz, am mai avea motive bune pentru a crede în Dumnezeu? Sau ne confruntăm doar cu un așa-zis „Dumnezeu al golurilor”, care ne este util doar în măsura în care-l putem folosi pentru a explica ceea ce încă nu cunoaștem?
O primă obiecție:
- Am putea considera că oamenii nu vor fi niciodată capabili să înțeleagă toate misterele Universului și că este rezonabil să admitem explicații religioase atunci când nu avem altele mai riguroase. Cineva poate să creadă în existența unei divinități din simplul motiv că nu avem încă o explicație științifică pentru apariția Universului. Cu alte cuvinte, poate că nu este așa de rău să crezi în existența unui „Dumnezeu al golurilor”.
Am putea admite, totuși, că discuțiile referitoare la „Dumnezeul golurilor” pot avea în continuare o importanță considerabilă, dar ca un exercițiu de prudență și de „igienă filosofică”, mai degrabă decât un argument solid împotriva existenței divinității.
De fiecare dată când observăm că o credință religioasă este justificată în baza neajunsurilor științei, merită să ne întrebăm dacă întâmpinăm un argument convingător sau dacă este doar o chestiune de timp până când oamenii de știință vor desluși acele mistere. Până la urmă, astăzi nu mai considerăm că ploaia și fulgerele sunt semne ale unor divinități.
O altă obiecție ar putea veni din sfera teologiei naturale, despre care am discutat anterior (Vă mai amintiți analogia ceasornicului și ideea de univers perfect ajustat?). Putem încerca, din nou, să criticăm o presupunere pe care ideea de „Dumnezeu al golurilor” pare să se bazeze:
- De ce considerăm că avansul științei ne-ar „îndepărta” de Dumnezeu, în loc să considerăm că o cunoaștere profundă a naturii este o cunoaștere a creației divine, care ne „apropie” de Dumnezeu?
Este interesant de știut, de exemplu, că teoria Big Bang a fost propusă, inițial, de Georges Lemaître, un preot catolic belgian. De asemenea, Newton, Einstein și mulți alți oameni de știință din istorie au crezut în existența unei divinități, știința fiind, pentru aceștia, un mod de a înțelege natura creată, nu de a respinge doctrinele religioase.
Posibil răspuns pentru a doua obiecție:
Un studiu istoric al convingerilor religioase ale oamenilor de știință ar fi, cu siguranță, interesant! Cu toate acestea, trebuie să ținem cont de faptul că principalele probleme ce țin de existența și de trăsăturile (atributele) lui Dumnezeu nu sunt științifice – sunt probleme filosofice. Nu sunt fizice, ci sunt mai degrabă metafizice („meta” = după, dincolo de).
Este, oare, posibil ca, analizând natura, să aflăm dacă aceasta a fost creată sau nu? Revenind la analogia ceasornicului, ar fi util să ne întrebăm ce am putea deduce despre acel ceas dacă nu am mai fi auzit niciodată nimic legat de un asemenea obiect și nici de vreun ceasornicar. Am putea, doar observându-i complexitatea, să ajungem la concluzia că ceva sau cineva l-a creat în mod intenționat? Nu este cumva vorba de un exemplu problematic, având în vedere că natura este asemănată în mod intenționat cu un obiect creat (de om)?
- Geografia Credinței: Dacă te-ai fi născut într-o altă țară sau regiune, probabil că ai fi urmat o altă religie sau credință, poate chiar una foarte diferită de cele predominante în zona ta. Asta înseamnă că religiile și credințele sunt doar „tradiții culturale” sau putem crede în continuare că una este adevărată?
Indiferent de răspunsul pe care îl oferim acestei întrebări, este important să reflectăm la prejudecățile și tradițiile sociale și culturale care ne influențează și să ne întrebăm dacă înclinațiile sau convingerile noastre, religioase sau nu, sunt asumate critic sau doar „moștenite”.
Exerciții pentru eliminarea prejudecăților:
Religiile au influențat cultura și modul nostru de a gândi timp de mii de ani. Tocmai de aceea, nu e deloc ușor să privim aceste subiecte complet obiectiv – suntem cu toții influențați, într-o măsură mai mare sau mai mică, de mediul în care am crescut.
Vestea bună? Putem „păcăli” puțin aceste reflexe folosind câteva exerciții simple de gândire.
Vă amintiți problema supereroului? Ea ne ajută să observăm o posibilă dublă măsură: standardele morale pe care le aplicăm oamenilor nu sunt întotdeauna aceleași cu cele pe care le aplicăm divinității. Aducând problema mai aproape de noi, devine mai ușor să vedem aceste diferențe.
Un exercițiu similar ar putea fi numit „Perspectiva Extraterestrului”:
- Imaginează-ți că un extraterestru ajunge pe Pământ și încearcă să înțeleagă lumea noastră, fără să știe, dinainte, nimic despre religii! Ce ar observa? Ce concluzii ar trage despre existența unui Creator? Ar considera că există unul? Sau mai degrabă că oamenii au credințe foarte diferite? 👽
Încearcă să răspunzi sincer și creativ! S-ar putea să descoperi lucruri la care nu te-ai gândit până acum.
Bonus:
Poți inventa și alte exerciții de acest tip. De exemplu:
- Cum ai analiza aceste idei dacă ai fi complet neutru?
- Cum ar suna argumentele tale dacă ai fi crescut într-o altă religie?
Notează-ți concluziile și, dacă vrei, discută-le cu prietenii. De multe ori, cele mai interesante idei apar tocmai din comparația dintre perspective diferite.