„Sunt mama unui elev de clasa a 11-a la un liceu teoretic din Cluj-Napoca. Familie de atei – de dinainte să se nască copilul. Până la terminarea gimnaziului, copilul nu a participat la orele de religie. Deși legea spune ca cererea se face PENTRU participarea la orele de religie, nouă ni s-a spus că trebuie să facem cerere ca să NU participe. Știam că e invers decât spune legea, dar am fost nevoiți să ne conformăm.
La începutul fiecărui an școlar am depus solicitare să nu participe la ora de religie.
Am vorbit cu învățătoarea (la acea vreme) ca să vedem ce alternative are copilul, și ne-a spus că poate să meargă și să stea la bibliotecă în acea oră. Dar după 1 sau 2 vizite la bibliotecă, doamna bibliotecară nu l-a mai lăsat să stea acolo, găsind diverse scuze.
În consecință, copilul a trebuit să stea în clasă în timpul orei de religie, fiind liber să facă altceva, în liniște. Într-un singur an s-a întâmplat ca ora de religie să fie ultima în orar, ca să poata copilul să plece acasă mai repede.
În clasa a 9-a am făcut din nou cerere ca să NU participe la ora de religie. Din nou, nu a existat nici o alternativă. Copilul a fost obligat să rămână în clasă, chiar dacă nu participa activ la ora. Din clasa a 10-a, copilul a decis să participe la ora de religie (nu ni s-a cerut niciun formular de înscriere la oră), nu pentru că ar fi devenit credincios, ci pentru că s-a simțit profund discriminat. Era privit ca „ciudatul” clasei, excepția etc. De asemenea, era dezavantajat la media generală, pentru că toată lumea la religie are media 10, ceea ce „trage” în sus media generală. Media lui era mai mică din aceasta cauză, el având cu o medie de 10 mai puțin decât restul clasei. Asta conta mult la bursa de merit (care a fost tăiată între timp). Și nu în ultimul rând, pentru că oricum era obligat să stea în clasă și oricum participa, chiar dacă neoficial. Eu, ca părinte ateu, sunt foarte revoltată față de această situație, practic suntem puși în fața faptului împlinit. Am ajuns să fiu convinsă de faptul că nu se dorește intenționat nici o alternativă la ora de religie, pentru că astfel nu i-ar putea constrânge pe copii să participe. Ar fi minunat ca ora de religie să facă parte dintr-un grup de materii opționale, din care copilul să poată alege. De exemplu, să aleagă ca în ora respectivă să poată să facă religie, sau educație etică, sau gândire critică, sau educație sexuală, sau istoria religiilor (predată imparțial), sau astronomie… Sau, cel mai bine, religia să se facă în biserică și nu în școală.Locul religiei nu este în școală.”